poveste de craciun

Decembrie 2008.Ultimele zile de scoala. Noi ( gen clasa 9 b) ne-am gandit sa ne facem cadouri surpriza. Adica am facut biletele si fiecare cumpara un cadou surpriza ‘’numelui’’ de pe biletel. Intelegeti? Baietii nu si-au dat acordul dar nici nu au negat faptul ca vor sa facem asta deci am trecut peste ei. Fetele cu sufletul la gura ne simteam ca si cum am fi inventat batul de chibrit. Eu povesteam peripetiile lui bro , alta spunea cum se intampla la ea acasa de Craciun , alta de ce cadouri a primit .O saptamana intreaga am cautat atunci cadoul perfect si cred ca l-am si gasit. In acea zi toti forfoteam.Cu totii asteptam mosul secret. A venit si prima pauza , toata lumea in clasa , cu emotii a inceput imparteala cadourilor. M-am uitat de Anca ( tipa careia i-am dat eu cadou) si am vazut-o in fata clasei , chiar langa tabla .Probabil se uita dupa ‘’prietenul ei secret’’. Am pornit cu graba si rosie toata la ea.Pe drum insa Madi mi-a sarit in fata cu un zambet larg si mi-a zis :’’ Craciun fericit !’’ Uimita fiind i-am multumit poate prea putin si m-am intors spre Anca. Apoi mi-am dat seama ca e foarte important sa stii sa multumesti dar inca ii mai spun asta Am facut cateva poze si ne-am intors in banci asteptand ora urmatoare.Unii multumiti , altii mai putin dar deh… nu ii poti face pe toti fericiti. Noiembrie 2009. Toata lumea foia si spunea : ‘’vine decembrie , vine craciunul , mai facem cadouri?’’ raspuns in cor : ‘’sigur ca facem !’’ asadar , am ajuns la doar cateva zile pana la momentul acela. Unul din putinele momente pasnice din clasa probabil pentru ca , sa recunoastem , suntem mult prea diferiti.Nu pot inca sa spun cui ii cumpar cadou ( nu ca ar citi dar totusi..) Chiar nu am idée cine o sa-mi cumpere mie si e mai bine asa. Imi plac surprizele! Revin cu detalii maine , poate si cu poze;)